Apocalipsă morală

Când pământul nu mai poate
Să care uzine în spate,
Când cerul se răzvrăteşte
Fumului ce îl orbeşte,
Când valurile se-nalţă
Peste ţărmuri fără nuanţă,
Preşedinte, de m-auzi
În ce buncăr te ascunzi?
Părinte, de mai ai glas
Cui îi ceri acum răgaz?
Om de ştiinţă preavestit
Ce calcule ai pregătit?
A fost vis, dar de ce oare?
Căci în lume, undeva
Un copil ridic-o floare
Călcată de dumneata.