Iniţial

Inițial voiam să-ți scriu baladă
Și să mă duc spre stele visător,
Să îți aduc trei mii de flori ofrandă
Și c-ultim glas şi luna la picior.

Apoi mi-am zis… trei mii de flori sunt grele
Și le-ai privi mereu cu mare dor,
Plus că nu vreau să cazi pe scări cu ele
Deci clar îți iau un înger păzitor.

Apoi mi-am amintit de-o melodie
Ce-o port mereu, ca frica de ocean,
Cum chipul tău mi-e una simfonie
Nu pot privi doi îngeri simultan.

Am renunțat într-un final la toate
Deși consider că-i mare păcat,
Cum nici un înger, nici luna nu poate
Să-ți spună ce simt eu cu adevărat.