Clipe infinite – ipostaza netrăirii

Fericitul nu s-ar naște
Căci acela simte veșnic…
Noi rotim și creăm moaște
Într-un univers himeric.

Primii pași p’ această lume
Nu-s zadarnici, nu-s în goană,
Nu-s spre sol și nu-s spre culme,
Sunt simțiți dar fără seamă.

Ultimul în schimb… e tragic.
Doar constată și regretă
Invocând străbunul magic
Spre a lepăda o pestă.