Clipe infinite – ipostaza orfică

Ce e arta fără muze?
Un pastel tăcând pe buze;
D-aia viață, d-aia moarte…
De cealaltă s-aveți parte!

Ce e sensul fără sine?…
Tot ce nu trece prin mine,
Adică un veac de moarte
Surâzândă peste toate.

De-aș păși ca voi, cu zarvă,
Aș fi dorul bătrâneții…
Mai puțini medici de gardă
În maternitatea vieții.

Nu c-aș fi cutezător,
Dar mă scald în propria boare
Și nu-s sclavul doritor
De clișee și teroare.