Clipe infinite – ipostaza primitivului

Ce-mi doresc p’ această lume?
Când tresar din surde șoapte
Vreau ca visurile-mi toate
Să rotească, să se-adune.

Să fiu bun?… dar simt căință
Într-un suflet cu angoasă
Ce-a cules spre năzuință
Dintr-o minte păcătoasă.

Lumea-i rea, n-am cum altminteri!
De hapsâni e plină zarea;
Eu slăvesc și cer iertarea
Zeilor de pretutindeni.