Iubirea, două anotimpuri

Diadela, prea frumoasă,
Nimfa verii ş-a mea muză,
Nici de te-aş simți pe buză…
Eşti un vis cu văl de pânză.

Cum nu m-ar lăsa credința
Să te fur din lumea toată,
Eu mi-aş da singur sentința
Să te văd liberă-n soartă.

Ş-o să te ştiu lăcrimoasă,
Zeii toți vor plănge-n mine…
Va trebui să-mi caut casă
Mult prea departe de tine!

Tu-ți vei naşte altă stea…
Străluceşti în toate cele!
N-ai cunoaşte iarna grea
Din amurgul minții mele.