Rămăşiţe funebre

Ajunsesem crezător la Valea Frontului
Aşteptam să urc. Şi am urcat
Cu mâna ruptă-n bătaia vântului
Şi casca-mi sfântă pe cap.
Ochii mi se întunecau, picioarele greu ţineau
Dar mă împotriveam,
Voinicii din jur ce şedeau se întrebau de-s viu
Cu toate că zâmbeam.
Alţii ca mine stăteau şi îndurau arsenalul
Cu resemnare în priviri,
Eu înca speram că vor consimţi semnalul
Şi vom primi întăriri.
Aşa mi-am amintit de jocul de altă dată
Ce-l jucam neîncetat cu fraţii mei,
învăţat cu uşurinţă de la mumă, de la tată,
Pe vremea când la zoo vedeam primii lei.
Şi revenind, de ce nimeni nu incearcă?
Oare a devenit aşa de demodat?
Copiii mei chiar şi acum îl joacă,
Am ajuns în staţie, cobor, m-am săturat!