Reveria nopților de toamnă

Cântai ceru’-n calde lacrimi,
Mult prea pură-n tot erai…
Eu mă vedeam ca un altul,
Lipsit de orice iubeai.

Tot ce atingeai năștea,
Prin tine simțea natura;
Steaua mea când decădea
Din tine își lua căldura.

Nopțile dansam pe lună,
Mă curmai de chip și chin…
Visarea îmi fu’ cunună,
Iar tu glasul său divin.

Îmi puneai în mâini seninul,
Dar te răneam cu suspine;
Astfel a ales destinul
Să mă stingă, să te-aline.

De atunci bântui prin sine
Ca minerul în adânc
Și ritmez cu fel de rime
Când îmi e dor să te cânt.

82df7e1ee578658d531754fa71360f01--horse-silhouette-moon-painting

Pictură de Debbie “Mama” Criswell.