Tu îmi eşti…

Tu îmi ești alarmă-n zori,
Dorul dintr-o noapte lungă
Soare, când pe cer sunt nori,
Veșnic gând ce nu mă alungă.

Dar îmi ești și suferință
Când cu inima-mi firavă
Nu îmi pot găsi credință
Spre a ta aură caldă.

Tu îmi ești, presus de toate,
Cert că splendidu-mi există
M-a lovit iubirea oare
O, tu, diafană ființă?

Eu în schimb îți sunt declinul,
Un neant de mari proportii
O neștire cu destinul,
Pur neexistent al sorții.