Ultima suflare

Cu o coardă de vioară
Vreau să cos a ta suflare,
Ce stârnea întâia oară
Nerăbdare.

Cu o aţă de mătase
Vreau să cos privirea care,
Făcea nopţile ploioase
Furtunoase.

Iar apoi, trezind tăcerea
Să creez mii de mărgele,
Să le-arunc spre nicăierea
Să-ţi aduc luna cu ele.

Şi cu ultima suflare
Am să-ţi fac cadou o floare,
Căci tu nu eşti genul care
Să mai crezi în vorbe goale.